Plecând de la o sinteză bine documentată a cercetărilor efectuate în acest domeniu precum şi de la analiza unui corpus de cotidiene de informare romaneşti şi franceze,  proiectul nostru îşi propune să abordeze într-o primă fază problemele teoriei genurilor. Care sunt criteriile pertinente în definirea şi clasificarea genurilor jurnalistice dar, înainte de toate, cum se defineşte însuşi conceptul de gen în cazul discursului de presă ca discurs mediatic. Cum trebuie abordate genurile „clasice” şi genurile mai recent apărute sau genurile de frontieră, ca reportajul, pamfletul sau tableta. Care sunt genurile specifice presei de informare? Ce relaţie există între gen şi condiţia de finalitate a discursului de presă, între gen şi gradul de implicare a jurnalistului în discurs, între gen şi strategii discursive? Comparaţia dintre cotidienele româneşti şi franceze ne va permite să stabilim în al doilea rând locul şi ponderea fiecărui gen în paginile ziarelor studiate. Vom determina rolul pe care îl poate avea lipsa unui gen sau, dimpotrivă, frecvenţa unui gen într-un anume cotidian, convergenţele şi diferenţele în realizarea efectivă a diverselor genuri (editorial, relatare, reportaj, cronică, interviu, tribuna, etc.), variaţiile tipologice şi stilistice care apar de la un cotidian la altul, precum şi inerentele variaţii de ordin cultural de la o presă la alta. Analiza corpusului se va axa, în al treilea rând, pe observarea unor fenomene recent apărute. Este vorba, în principal, de două tendinţe majore în structurarea informaţiei: contragerea şi expansiunea. Prima tendinţă vizează unităţile discursive cu funcţie de apel, de introducere şi de ghidare a lecturii. A doua se referă la ansamblurile redacţionale, hiperstructura şi multitextul. Proiectul va oferi astfel un cadru general pentru descrierea genurilor presei scrise de informare şi, în acelaşi timp, o analiză aprofundată a profilului fiecărui cotidian, precum şi reliefarea specificului cultural.