Dat fiind că proiectul de faţă abordează genurile jurnalistice ca practici discursive, sociale şi culturale, el îmbină în mod organic metodele analizei discursului, cu cele ale lingvisticii şi pragmaticii. 
   Demersul cercetării va parcurge următoarele etape:
- definirea conceptului de gen jurnalistic în cadrul unei teorii a genurilor de discurs şi stabilirea unor criterii ferme de categorizare;
- stabilirea corespondenţelor tipologice şi terminologice între manualele româneşti şi franceze;
- analiza genurilor presei scrise de informare pe fiecare corpus de presă în parte;
- comparaţia dintre cotidienele naţionale şi dintre cele două corpusuri de presă;
- descrierea unor genuri ale presei scrise de informare generală în spaţiul discursiv intern şi intercultural.
   1. Definirea conceptului de gen jurnalistic ca gen mediatic presupune la rândul ei: distincţia dintre gen şi tip de discurs, dintre gen şi unitatea peritextuală (apel, sumar, chapeau, lead), dintre gen şi rubrică (economie, societate, politică externă, sport, anunţuri etc.), dintre gen şi secvenţă textuală prototipică (narativă, descriptivă, explicativă, argumentativă, dialogală). Abordarea genului jurnalistic ca gen mediatic, ca mod de organizare macro şi micro-structurală va duce la stabilirea unor criterii de definire aplicabile atât genurilor clasice cât şi celor recent apărute.
   2. Studiul comparativ a două corpusuri de presă naţionale presupune în prealabil stabilirea unor corespondenţe tipologice şi terminologice între manualele de jurnalism româneşti şi franceze care să elimine orice inconsecvenţă sau improprietate în mânuirea categoriilor generice.
   3. Analiza genurilor presei scrise de informare pe fiecare corpus naţional în parte presupune următoarele operaţii: selecţia unui număr egal de cotidiene din fiecare corpus, analiza fiecărui cotidian în parte şi costituirea inventarului complet al genurilor, rubricilor şi ansamblurilor redacţionale.
   4. Comparaţia dintre cotidiene la nivel naţional va urmări evidenţierea convergenţelor şi a diferenţelor dintre ele în ce priveşte selecţia unor genuri şi rubrici, locul şi ponderea pe care le ocupă ele în paginile ziarelor studiate. Vom determina rolul pe care îl are lipsa unui gen sau, dimpotrivă, frecvenţa unor anumite genuri în conturarea profilului individual al cotidienelor studiate. Vom trece apoi la alegerea articolelor celor mai reprezentative în vederea descrierii unor genuri specifice care se vor realiza în etapa finală.
   5. Comparaţia dintre cele două corpusuri de presă naţionale are în vedere: stabilirea listei genurilor comune, adică a unei tipologii transversale, evidenţierea diferenţelor mai importante între presa de informare românească şi franceză în ce priveşte selecţia şi repartizarea genurilor pe rubrici şi pagini de ziar, frecvenţa sau lipsa unor genuri dar şi în ce priveşte structura stilistică şi compoziţională ca mărci ale unui specific naţional şi cultural.
   6. Descrierea unor genuri «clasice» ca editorial, relatare, reportaj, comentariu, analiză, cronică, interviu, tabletă se va efectua potrivit criteriilor de categorizare generică fixate în prima fază a proiectului. Se vor studia de asemenea strategiile discursive şi gradul de implicare subiectivă proprii genurilor în cauză.
   7. Dat fiind că presa este într-o continuă evoluţie, descrirea genurilor se va axa în ultima instanţă pe observarea unor fenomene recent apărute. Este vorba în principal de două tendinţe majore în structurarea informaţiei: contragerea şi expansiunea. Prima tendinţă este reprezentată de unităţile discursive cu funcţie de apel, de introducere şi de ghidare a lecturii. A doua se referă la ansamblurile redacţionale, hiperstructura şi multitextul, două moduri de organizare textuală care prezintă avantajul că permit sensului să circule nu numai în interiorul articolului, ci şi la nivelul paginii de ziar sau al mai multor pagini.